Malocluziile dentare afectează în timp sănătatea dinţilor, a gingiilor şi a articulaţiei temporo-mandibulare. „Malocluzie” este un termen tehnic pentru dinţii strâmbi, înghesuiţi, îndepărtaţi sau aliniaţi greşit, dinţi care nu sunt bine potriviţi între ei. Cuvântul se traduce la propriu „muşcătură rea”.
Malocluziile pot fi moştenite şi se pot manifesta prin:
· Dinţi înghesuiţi sau cu spaţii între ei
· Poziţii neregulate sau dinţi ectopici
· Dinţi în plus sau dinţi lipsă
· Buză despicată sau cerul gurii despicat
· Numeroase anomalii ale maxilarului sau ale feţei
Malocluziile pot fi de asemenea dobândite sau cauzate de anumiţi factori precum:
- Suptul degetului
- Împingere cu limba
- Boli dentare
- Pierderea prematură a dentiţiei primare
- Accidente şi leziuni
- Anumite probleme medicale
Progresul tehnicii în stomatologie (specializarea ortodonţie) permite astăzi corectarea spectaculoasă, fără durere a anomaliilor dento-maxilare. Aparatele dentare (ortodontice) cele mai noi sunt aproape invizibile, realizate din materiale translucide, de culoarea dinţilor. Materialele rafinate din care sunt fabricate aceste aparate, precum şi structura, vor permite oricărei persoane, indiferent de vârstă să beneficieze de avantajele acestei invenţii dentare.
În timpul copilăriei şi adolescenţei, oasele maxilare cresc şi se maturizează, de aceea este mai uşor de modificat poziţia dinţilor în această etapă.
În cazul adulţilor, aplicarea tratamentului presupus de ortodonţie poate să dureze mai mult, pentru că oasele maxilare şi-au întrerupt creşterea.
Scopul tratamentului este în primul rând unul funcţional, dinţii aliniaţi care “muşcă” bine au şanse mari să reziste la îmbolnăvirea gingiilor sau osului în care sunt implantaţi. Riscurile neefectuării tratamentului sunt: inflamaţii gingivale, carii interdentare, parodontoză.
Nefuncţionarea corectă a complexului dentar are efecte şi la distanţă: îmbolnăvirea articulaţiei temporo-mandibulare, oboseala musculară cronică, dureri de cap persistente, afectarea digestiei prin mestecarea insuficientă şi pregătirea precară a alimentelor pentru digestie.
Tipuri de aparate ortodontice:
1. Aparat ortodontic clasic, cu brackeţi metalici
Acestea sunt alcătuite din brackeţi metalici sudaţi de sârmă din oţel. La început este posibil ca metalul să irite mucoasa bucală, însă după câteva săptămâni apare obişnuinţa şi nu mai este nici o problemă.
2. Aparat ortodontic cu brackeţi din ceramică
Bracketii din ceramica sunt constituiţi din materiale compozite, foarte puternice şi în general rezistente la pătare. Ceramica este adesea preferată, deoarece nu iese atât de mult în evidenţă, sau aproape nu se vede.
3. Aparat ortodontic cu brackeţi din safir
Brackeţii din safir sunt consideraţi varianta cea mai estetică de aparat ortodontic convenţional. Ei au o rezistenţă similară celor din metal şi transluciditatea şi transparenţa le conferă proprietăţi cameleonice, aparatul fiind invizibil indiferent de culoarea naturală a dinţilor.